Cand eram mic, credeam ca nea Neculai e un om bun. Vinerea parca in fata casei camionul pe care lucra si ne lasa pe toti sa ne urcam in el si sa stam pe rand la volan.
Uneori se intindea la vorba cu noi si asta ne placea cel mai mult. El nu era ca toti oamenii mari. Ne povestea cum futea el cate-o femeie si multe alte lucruri. “Nu va radeti, ma, - zicea. Ce, e de ras? Toata lumea fute. Cand m-am dus eu la biserica la un botez, am trecut la sfarsit sa-i pup mana la popa. Cand colo, ce crezi? Mana popii mirosea a pizda!”. Noi ne inroseam la fata de atata ras si il intaratam sa ne mai povesteasca. Cristi, care era copilul lui, radea si el, dar avea o privire mai altfel…
“Am intins-o pe o poiana si-am inceput s-o fut. A dracu’, era numa’ zorzoni de cacat la cur, iti pierea tot chefu. Mai dadeau si vreo doi caini tarcoale pe langa mine, da’ ce sa fac? Mai futeam la ea, mai rupeam cate-un zorzon, mai aruncam dupa caini si uite-asa mi-am facut treaba”.
Eram in anul I de facultate. Ma intorceam de la Bucuresti cu trenul care ajunge la 11 noaptea in Nehoiu. Spre capat, am ramas in vagon doar eu si Nicu Pis, personaj de legenda pe care il cunosteam din copilarie. Era olog si se deplasa cu ajutorul unor carje din lemn, dar asta nu il impiedica sa se bage la fotbal cu noi si sa-i faulteze cu carjele pe cei care indrazneau sa-l dribleze. De la Buzau pana la Patarlagele il ascultasem cum le povestea unor navetisti cat de tare se pricepe la poker. “Daca pe mine ma face unu la poker pe valea Buzaului, imi tai gatul. Intr-o noapte i-am luat 100 de milioane lu’ Gheorghe Stefan la han la Ciuta. A plecat dimineata negru la fata. Mi-a zis: n-am mai vazut vreunu sa joace ca tine!”. Ramas fara parteneri de discutie, m-a abordat imediat: “Ce faci, ma, de unde vii? De la Bucuresti? Cat mai merge o curva p-acolo?”. “Nu stiu”, ii raspund. Nicu Pis zambeste si ma priveste neincrezator. “Spune, ma. Pe unde le frecventezi, prin Militari, prin Colentina? Eu aveam pe Mosilor vreo doua bune rau, dar n-am mai fost de mult timp pe la Bucuresti”.
Discutia despre curve se incheie brusc. Nicu Pis scoate din sacosa un dvd porno cu o blonda pe carcasa si mi-l intinde. “Mi-am luat un film de la Buzau. O fi ca lumea? E de la Erotica. Data trecuta am luat unu de la Sex Plus si nu prea mi-a placut. Ma ma uit si eu cu vecina mea”, adauga Nicu cu un zambet de vagabond si sare la alta idée. “Acu vreo doua saptamani am prins o tiganca la mine in casa. I-am zis: daca esti cuminte, te fut numa’ in pizda si-n cur. Daca nu, iti dau si muie”. Trenul se incolaceste printre muntii asaltati de intuneric. In vagon sunt doar eu si Nicu Pis. Carjele lui de lemn zac intinse pe bancheta din fata noastra.
Anii au trecut si nea Neculai a iesit la pensie. Camionul cu cabina portocalie nu mai aparea vinerea in fata casei lui. S-a despartit de o nevasta si a luata alta mai tanara cu doi copii. Cand il intalneam, ii dadeam buna-ziua si atat. L-am redescoperit insa intr-o zi de toamna, cand mamaie l-a chemat sa repare un robinet. Dupa cateva replici formale, am devenit la fel de familiari ca pe vremuri si a inceput sa-mi povesteasca o discutie intre el si fiul vitreg, un pusti de vreo 16 ani. “Il intreb pe Bobi: ma, ai futut? Da, nea Neculaie. Pe unde intra mai bine? Imediat mi-a raspuns: pe la spate. Stia copilu’ domle!”. Incep sa rad, iar ochii lui mari si bulbucati i se umfla in cap de placere. Lasa jos o cheie de doispe si apuca alta de zece. Pe ulita trece un vecin. “Sa traiti domn inginer - striga nea Neculai - ati calcat gaina in dimineata asta?”.
O vizita la mamaie aduce mult cu lectura unui tabloid. Rubrica decese e de obicei cea mai interesanta si plina de picanterii. “Il stii pe Mitu de langa punte? A murit! Si el si Floarea, la doua zile unu dupa altu. I-a bagat pe amandoi in aceeasi groapa. Ea dedesubt si el deasupra. Acuma e multumit si Mitu, sta pe ea tot timpu. Zice ca o tabara si acuma batran”, povesteste mamaie si se porneste pe un ras din toti rarunchii. “Da, n-o lasa deloc. A povestit ea nu stiu cui”, mai intareste aia batrana.
“A murit si Mitica Galeata acu o saptamana. Mi se pare ca a avut ciroza. S-a umflat rau tare dupa ce a murit”. Mamaie face o pauza incercand sa-si stapaneasca rasul si sa poata continua cu parte care se anunta cea mai interesanta. Casca ochii si se concentreaza. “Cica i-a crapat si coaiele, asa rau s-a umflat. Daa, nu rade! I-a crapat coaiele! Am ras si eu cand am auzit si-am zis in gand: Doamne, iarta-ma ca rad”.
Au trecut si alti ani, iar eu mergeam tot mai rar pe la mamaie. Cand treceam, il vedeam uneori si pe nea Neculai. Ii dadeam buna ziua si atat. N-am mai stat de vorba, dar aia batrana imi povestea la fiecare vizita cate ceva despre el. “Neculai toata ziua e cu sticla la cap! Bea si doarme, incolo nu face nimic. Se cearta cu nevasta-sa. Aia e mai tanara, a inceput sa-l biruie. Cred ca-l si bate”, zicea mamaie si eu tot mai credeam ca nea Neculai e un om bun. Intr-o zi, insa, povestile despre el au depasit orice asteptare: “Maaa, asta a lu Neculai e gravida! E in cinci luni, n-a mai putut sa faca avort. Cum dracu o fi lasat-o, ca are 60 de ani! Rade toti p-aici”. Era prima veste despre nea Neculai care nu ma amuza. Prin minte imi treceau multe lucruri urate pe care viitorul lui copil avea sa le traiasca si, pentru prima data, am inceput sa ma indoiesc ca nea Neculai e un om bun.
La 61 de ani i s-a nascut al doilea fiu. “Sanatos si destept”, imi spunea mamaie despre copilul care, intre timp, implinise doi ani. A inceput sa vorbeasca si sa-i amuze pe cei din jur incercand sa-si strige tatal pe nume. Nea Neculai se amuza si el, iar ochii lui mari si bulbucati i se umflau in cap de placere. “Mai, iepurila”, zicea. “Striga-l, striga-l pe Neculai. Ia, striga-l, Neculaieee!”, il indemnau toti din jur. Copilul incepea sa strige din toate puterile, stalcindu-i numele: “Coaieee! Coaieee!”. Iar cuvintele rasunau ca o deviza a vulgaritatii care a marcat viata tatalui si a fertilitatii care a uimit intreg satul.
Uneori se intindea la vorba cu noi si asta ne placea cel mai mult. El nu era ca toti oamenii mari. Ne povestea cum futea el cate-o femeie si multe alte lucruri. “Nu va radeti, ma, - zicea. Ce, e de ras? Toata lumea fute. Cand m-am dus eu la biserica la un botez, am trecut la sfarsit sa-i pup mana la popa. Cand colo, ce crezi? Mana popii mirosea a pizda!”. Noi ne inroseam la fata de atata ras si il intaratam sa ne mai povesteasca. Cristi, care era copilul lui, radea si el, dar avea o privire mai altfel…
“Am intins-o pe o poiana si-am inceput s-o fut. A dracu’, era numa’ zorzoni de cacat la cur, iti pierea tot chefu. Mai dadeau si vreo doi caini tarcoale pe langa mine, da’ ce sa fac? Mai futeam la ea, mai rupeam cate-un zorzon, mai aruncam dupa caini si uite-asa mi-am facut treaba”.
Eram in anul I de facultate. Ma intorceam de la Bucuresti cu trenul care ajunge la 11 noaptea in Nehoiu. Spre capat, am ramas in vagon doar eu si Nicu Pis, personaj de legenda pe care il cunosteam din copilarie. Era olog si se deplasa cu ajutorul unor carje din lemn, dar asta nu il impiedica sa se bage la fotbal cu noi si sa-i faulteze cu carjele pe cei care indrazneau sa-l dribleze. De la Buzau pana la Patarlagele il ascultasem cum le povestea unor navetisti cat de tare se pricepe la poker. “Daca pe mine ma face unu la poker pe valea Buzaului, imi tai gatul. Intr-o noapte i-am luat 100 de milioane lu’ Gheorghe Stefan la han la Ciuta. A plecat dimineata negru la fata. Mi-a zis: n-am mai vazut vreunu sa joace ca tine!”. Ramas fara parteneri de discutie, m-a abordat imediat: “Ce faci, ma, de unde vii? De la Bucuresti? Cat mai merge o curva p-acolo?”. “Nu stiu”, ii raspund. Nicu Pis zambeste si ma priveste neincrezator. “Spune, ma. Pe unde le frecventezi, prin Militari, prin Colentina? Eu aveam pe Mosilor vreo doua bune rau, dar n-am mai fost de mult timp pe la Bucuresti”.
Discutia despre curve se incheie brusc. Nicu Pis scoate din sacosa un dvd porno cu o blonda pe carcasa si mi-l intinde. “Mi-am luat un film de la Buzau. O fi ca lumea? E de la Erotica. Data trecuta am luat unu de la Sex Plus si nu prea mi-a placut. Ma ma uit si eu cu vecina mea”, adauga Nicu cu un zambet de vagabond si sare la alta idée. “Acu vreo doua saptamani am prins o tiganca la mine in casa. I-am zis: daca esti cuminte, te fut numa’ in pizda si-n cur. Daca nu, iti dau si muie”. Trenul se incolaceste printre muntii asaltati de intuneric. In vagon sunt doar eu si Nicu Pis. Carjele lui de lemn zac intinse pe bancheta din fata noastra.
Anii au trecut si nea Neculai a iesit la pensie. Camionul cu cabina portocalie nu mai aparea vinerea in fata casei lui. S-a despartit de o nevasta si a luata alta mai tanara cu doi copii. Cand il intalneam, ii dadeam buna-ziua si atat. L-am redescoperit insa intr-o zi de toamna, cand mamaie l-a chemat sa repare un robinet. Dupa cateva replici formale, am devenit la fel de familiari ca pe vremuri si a inceput sa-mi povesteasca o discutie intre el si fiul vitreg, un pusti de vreo 16 ani. “Il intreb pe Bobi: ma, ai futut? Da, nea Neculaie. Pe unde intra mai bine? Imediat mi-a raspuns: pe la spate. Stia copilu’ domle!”. Incep sa rad, iar ochii lui mari si bulbucati i se umfla in cap de placere. Lasa jos o cheie de doispe si apuca alta de zece. Pe ulita trece un vecin. “Sa traiti domn inginer - striga nea Neculai - ati calcat gaina in dimineata asta?”.
O vizita la mamaie aduce mult cu lectura unui tabloid. Rubrica decese e de obicei cea mai interesanta si plina de picanterii. “Il stii pe Mitu de langa punte? A murit! Si el si Floarea, la doua zile unu dupa altu. I-a bagat pe amandoi in aceeasi groapa. Ea dedesubt si el deasupra. Acuma e multumit si Mitu, sta pe ea tot timpu. Zice ca o tabara si acuma batran”, povesteste mamaie si se porneste pe un ras din toti rarunchii. “Da, n-o lasa deloc. A povestit ea nu stiu cui”, mai intareste aia batrana.
“A murit si Mitica Galeata acu o saptamana. Mi se pare ca a avut ciroza. S-a umflat rau tare dupa ce a murit”. Mamaie face o pauza incercand sa-si stapaneasca rasul si sa poata continua cu parte care se anunta cea mai interesanta. Casca ochii si se concentreaza. “Cica i-a crapat si coaiele, asa rau s-a umflat. Daa, nu rade! I-a crapat coaiele! Am ras si eu cand am auzit si-am zis in gand: Doamne, iarta-ma ca rad”.
Au trecut si alti ani, iar eu mergeam tot mai rar pe la mamaie. Cand treceam, il vedeam uneori si pe nea Neculai. Ii dadeam buna ziua si atat. N-am mai stat de vorba, dar aia batrana imi povestea la fiecare vizita cate ceva despre el. “Neculai toata ziua e cu sticla la cap! Bea si doarme, incolo nu face nimic. Se cearta cu nevasta-sa. Aia e mai tanara, a inceput sa-l biruie. Cred ca-l si bate”, zicea mamaie si eu tot mai credeam ca nea Neculai e un om bun. Intr-o zi, insa, povestile despre el au depasit orice asteptare: “Maaa, asta a lu Neculai e gravida! E in cinci luni, n-a mai putut sa faca avort. Cum dracu o fi lasat-o, ca are 60 de ani! Rade toti p-aici”. Era prima veste despre nea Neculai care nu ma amuza. Prin minte imi treceau multe lucruri urate pe care viitorul lui copil avea sa le traiasca si, pentru prima data, am inceput sa ma indoiesc ca nea Neculai e un om bun.
La 61 de ani i s-a nascut al doilea fiu. “Sanatos si destept”, imi spunea mamaie despre copilul care, intre timp, implinise doi ani. A inceput sa vorbeasca si sa-i amuze pe cei din jur incercand sa-si strige tatal pe nume. Nea Neculai se amuza si el, iar ochii lui mari si bulbucati i se umflau in cap de placere. “Mai, iepurila”, zicea. “Striga-l, striga-l pe Neculai. Ia, striga-l, Neculaieee!”, il indemnau toti din jur. Copilul incepea sa strige din toate puterile, stalcindu-i numele: “Coaieee! Coaieee!”. Iar cuvintele rasunau ca o deviza a vulgaritatii care a marcat viata tatalui si a fertilitatii care a uimit intreg satul.
1 comentarii:
esti tare de tot mai bilutza... am ras cu lacrimi... Marin
Trimiteţi un comentariu