Se poate intampla ca intr-o dimineata de septembrie in care pornesti sa cauti un instalator sa te trezesti intr-o scoala generala printre copii din clasele primare imbracati in uniforme. Un pusti firav care a sutat in bara transversala, un altul blond, cu ochelari, care necajea o fata incercand sa-i capteze atentia si alti doi copii care se harjoneau cu stangacie. Asta poate insemna o dimineata speciala cand te scoate din rutina care inseamna cititul presei pe calculator, televizorul ca un fel de papusa gonflabila care vorbeste si iti satisface nevoia animalica de a risipi iluzia singuratatii, dusul, masa si drumul spre Pipera.
In metrou te gandesti la copiii in uniforma. Ai amintiri. Ajungi la concluzia ca astia aflati la varsta claselor primare sunt o specie aparte. Par nehotarati in incercarea de a porni pe drumul decorat cu impostura al maturitatii. In orice situatie se comporta cu stangacie, ca niste actori prosti sub povara unor roluri mult prea grele. Nu stiu sa se ia la bataie, incolacindu-se prin colturile claselor ca niste adolescenti in calduri..Nu stiu sa le arate fetelor ca le plac, enervandu-le ca niste catei care se gudura prea insistent pe langa stapan. Nu stiu sa se bucure cand dau goluri pe terenul din curtea scolii, alergand haotic si sarind in sus ca niste animale scapate din tarcuri.
Copiii din clasele primare ar vrea sa faca multe, dar nu sunt buni la nimic. Prinsi undeva intre doua lumi, ar vrea sa fuga inapoi, dar toata lumea ii impinge inainte. Nu inteleg cand s-a petrecut schimbarea. Cand scoteau limba sau se strambau erau amuzanti, acum au devenit imaturi. Nu mai stiu cum sa recapete atentia pierduta peste noapte. Sunt deznadajduiti si mereu cuprinsi de stangacie. Ca niste actori prosti sub povara unor roluri mult prea grele…
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu