Iarna era frumoasa in acel an. Mergeam in fiecare zi la mamaie. Era vacanta si faceam cam o jumatate de ora pe jos. Nu stateam mult, doar cateva zeci de minute in care ea vorbea mult si eu o ascultam. Ma intreba mereu unde fac Revelionul, iar eu ziceam ca nu stiu. Ea zicea ca sta acasa, dar mie nu mi se parea nimic ciudat in asta si ascultam in continuare povestile ei...
-"Ti-am spus oare ca Dan a luat-o pe Maria care a stat cu nepotu lu Stelica Plapana? Cum care Dan? Dan de la Gura Teghii, fiu-su lu sora-mea, Anica. A venit la mine prin vara si mi-a zis sa-i gasesc o femeie buna, de casa. El a mai fost insurat de doua ori, da' nu mai vrea sa ia de la ei de-acolo ca nu sunt femeile cum trebuie. Eu o stiam pe Maria care a stat cu un nepot a lu' Stelica Plapana si a batut-o de-a zvantat-o. M-am dus si i-am zis. S-au gasit aci la mine si spre sfarsitu lu august a luat-o. Dan are casa cu etaj, are 4 televizoare, 2 frigidere, ce nu are! A facut si nunta, a imbracat-o mireasa...Acuma-i gravida, ca el a vrut sa-i faca si-un copil. Si Maria ce-a zis: hai sa-i fac."
-Ma conducea pana la sosea si-mi zicea sa mai trec si maine, ca dupa ce plec la scoala cine stie cand mai vin. Eu plecam privind zapada de pe dealuri si gandindu-ma asa, la mai multe. A doua zi ma intorceam si mamaie avea alte povesti noi
-
"A venit si Adrian a lu Dorinel p-acasa. Le-a adus de toate, ca el ia pe bonuri cum se gaseste pe la oras baxuri d-alea mari. A adus unu de ulei, unu de zahar, unu de orez, unu de... faina, pachete, si ma-sa tot n-a fost multumita. Da, si-l horopseste, si zice ca plangea, spunea Mariana lu' Neculai. Zicea «lasa ca plec eu indarat, am o camera acolo la Brasov unde lucrez, iau 3 milioane jumate si traiesc boiereste. Nici nimic nu le mai dau»...Nicu s-a-mprumutat si ala vreo zece milioane, l-a pus dracu de-a luat doi porci ca a zis ca-l ajuta si ma-sa si Adrian si toti. Si toti s-a ales deoparte, da' cand o taia porcu sa manance toti. Ala plateste pana-l ustura-n cur si nu ramane cu nimic...Zice ca ar fi zis si Adrian si ma-sa ca pune si ei bani. Ti-ai gasit! Plateste prostu. Si-acu a zis si el ca vinde-un porc, unu-l taie si sa prinza vreunu la porcu lui ca sa vezi bataia dracului"
-
Seara era Revelionul. Pe drum ma intalneam cu grupuri zgomotoase care carau lazi cu bere si alte lucruri neaparat necesare pentru petrecerea care avea sa urmeze. Pe multi ii cunoasteam, as putea spune ca imi erau prieteni. Suficient cat sa ne salutam si sa schimbam cateva vorbe, dar nu intr-atat ca sa fi fost chemat si eu la cheful pe care il pregateau. Cand am ajuns la ea, mamaie tinea in mana un faras plin cu jar si incerca sa dezghete pompa. "A-nghetat boalii. Doar am infasurat-o intr-o mie de carpe, da degeaba". Pompa nu vroia sa se dezghete. Pana la urma s-a lasat pagubasa si am intrat in casa. "Aduc tot de la Geta, n-am ce face. A lor nu ingheata, ca o lasa sa curga toata noaptea". M-a intrebat si de data asta unde fac Revelionul, iar eu i-am raspuns ca-l fac cu niste baieti. Ca sa fiu sincer, am mintit-o, nu stiam unde o sa fac Revelionul. Ea a zis ca-l face acasa. I-a zis Mariana lu Neculai sa se duca la ea, dar nu se duce. Sta acasa ca noaptea arunca toti cu tot felu de artificii si poate sa puna vreunu foc din greseala. "Ies si eu la doispe noaptea si dau foc la astea", mi-a zis ea aratandu-mi trei petarde asezate pe masa, una langa alta, dupa care a inceput sa rada zgomotos. Si-a inceput apoi obisnuitele povesti despre vecini sau alti oameni despre care mai aflase cate ceva. De data asta, insa, nu o mai ascultam. Am mai stat putin si am plecat. Mergeam pe strada si priveam zapada de pe dealuri, gandindu-ma la cele trei petarde, subtiri ca niste bete de chibrit, asezate cu grija una langa alta. Imi amintesc perfect, petardele alea erau cele mai mici care se gaseau atunci si costau 10 000 de lei cutia. Erau mici rau, mai mici decat degetu mic de la o mana. Intr-o cutie erau o suta.
-
Pana la urma Revelionul l-am facut intr-un bar din centrul orasului, invitat pe ultima suta de metri, mai mult asa, din politete. La 12 noaptea s-a adunat multa lume in centru. Vreo jumatate de ora au bubuit intr-una artificii, care mai de care mai frumoase. Unii chiuiau, altii se pupau, altii cantau si faceau poze. Eu stateam si ma uitam, ducand mereu la gura o cutie de bere care imi amintea de un personaj din Dostoievski. Nu-i mai stiu numele, dar zicea ca bautura nu te ajuta sa uiti de suferinta, te ajuta doar sa suferi mai tare. Stateam asa, privind artificiile, si ma gandeam cum o fi aprins aia batrana cele trei petarde, ale caror pocnituri nu le-a auzit probabil decat ea. Daca vreuna era trasa si n-a pocnit? Daca nu o fi luat foc din prima si ea s-a gandit ca acuma degeaba o mai aprinde daca nu a pocnit la doispe noaptea? Stiu ca suna lacrimogen si patetic, dar ce dracu vreti sa scriu daca la asta ma gandeam atunci?
-
A doua zi n-am mai mers la mamaie chiar daca mama ma indemna: "Mai du-te pe la mata-mare ca e rau si de ea singura". Am mers abia in ziua urmatoare. M-a intrebat unde am facut Revelionul, iar eu i-am zis ca l-am facut cu niste baieti. Ea mi-a zis ca l-a facut acasa. A baut, a mancat, s-a uitat la televizor si din cand in cand mai iesea pe afara sa se uite ca nu cumva sa puna vreunu foc. Si la doispea noaptea a iesit afara. Au dat toti prin sat cu artificii din alea. Ea a dat foc la alea trei si a chiuit de cateva ori sa o auda vecinii si sa zica ca i-a uite ce e la ea. Spre ziua s-a culcat...
