Romania si-a luat ramas bun de la cel mai mare talent pe care l-a avut vreodata in fotbal. Nicolae Dobrin, omul care a incantat generatii la rand prin talentul si caracterul sau iesit din comun, a tinut sa fie special pana la capat. Definitie neconventionala a cuvantului “altfel”, Printul din Trivale a spart tiparele pana in ultima clipa. Cliseul cu cerul care a plans la randul sau disparitia marelui fotbalist poate fi banal, pentru ca s-au mai vazut inmormantari la care norii au lacrimat marunt si des peste alaiul funerar. S-au mai vazut poate si mii de oameni infruntand ploaia sacaitoare si adunandu-se pentru a plange disparitia unui om, dar ceea ce s-a petrecut la funeraliile lui Dobrin a fost cu adevarat unic. La ora 11 a inceput ceremonialul oficial care a avut loc chiar pe stadionul care ii poarta numele si unde “Gascanul” a cunoscut cele mai frumoase clipe ale carierei. In tribunele arenei din Pitesti s-au adunat aproape 10 000 de oameni. Sicriul cu trupul neinsufletit al Maestrului a fost coborat de la tribuna oficiala la centrul terenului, moment in care cei prezenti au aplaudat minute in sir si i-au scandat numele lui Nicolae Dobrin, cu toate ca de data aceasta n-a mai driblat ca odinioara, nu si-a mai umilit adversarii si nici macar nu a mai deschis ochii pentru a privii cu maretie catre tribune. Nea Gicu a lasat amintirile sa joace in locul lui si probabil s-a mirat si el ca momentele sale de magie au sfidat numarul anilor la fel cum ii sfida el odinioara pe adversarii neputinciosi si s-au colportat din generatie in generatie, ca povestile nemuritoare, smulgand strigate de adoratie inclusiv din piepturile pustilor de 15 ani care nu l-au vazut niciodata jucand. Apoi Dobrin a facut o ultima tura de teren, in uralele tribunelor. Oarecum ciudat, au fost si niste preoti la stadion, care au vrut sa faca o slujba de inmormantare, doar ca multimea de oameni, in loc sa le raspunda cu semnul crucii in cinstea Celui de Sus, au inceput sa bata din palme intru slava eterna a idolului lor pamantean, pe care il vedeau pentru ultima oara.
Inzestrat cu un doza de talent de proportiile unui geniu, marele fotbalist s-a irosit intr-o viata boema si plina de culoare, asa cum fac de obicei toate talentele iesite din comun. Particularitatea sa a fost insa caracterul, dominat de o modestie nefireasca pentru o persoana care cucerea masele printr-o simpla unduire a gleznei si de o bunatate la fel de neobisnuita pentru un om care ar fi putut crede ca i se cuvine orice si oricum. Astfel, Dobrin a fost o raritate in doua ipostaze diferite: un fotbalist genial si un geniu care nu si-a pierdut caracterul.
Nicolae Dobrin a fost inmormantat in jurul orei 14.30 la Cimitirul Sfantu-Gheorghe, aflat chiar in vecinatatea stadionului. Nu-mi plac inmormantarile, dar bunica mea a asistat la sute de astfel de evenimente si cu siguranta mi-ar fi povestiti daca ar mai fi vazut asa ceva. Nu s-au angajat bocitoare care sa-l planga pe disparut, dar, in mod spontan si fara sa ceara simbrie, au venit cateva sute de oameni, care n-au mai incaput in cimitir si s-au urcat pe garduri, cantandu-i Maestrului in timp ce cobora in groapa. “Te vom iubi mereu!” sau “Dobrin, Dobrin” a rasunat timp de zeci de minute peste crucile de marmura. “Gascanul” si-a incheiat astfel cariera pamanteana, una in care a spart toate tiparele si a fost ovationat pretutindeni, de pe maidanele din jurul Pitestiului, pana la cimitirul in care sicriul sau a fost coborat in pamant. Urmeaza cariera din ceruri. Dobrin a luat cu el o minge, asezata in sicriu, la picioarele sale, iar acolo sus, ingerii au iesit deja la incalzire. Trage fermoarul, Doamne, cu mingea la picior omul asta nu se teme nici de Dumnezeu.
+si+mateja.bmp)